Parazitii - Tot ce e bun tre' sa dispara

Azi a apărut cel mai nou album Paraziţii, Tot ce e bun tre' să dispară, cu Gazeta sporturilor, ca mai toate albumele apărute oficial în ultima vreme. Deşi au trecut nişte ani de când nu mă mai consider fan Paraziţii, l-am cumpărat din curiozitate, preţul de 10 lei nefiind o sumă după care să sufăr. M-am urcat în maşină, am pus cd-ul şi după vreo 6-7 melodii din care la vreo 5 le-am dat skip destul de repede am scos cd-ul. Nu sună nicicum, versurile nu mai au nici un farmec, singura bucată pozitivă fiind scratchurile lui Freaka (şi ele cam puţine după gustul meu). Cheloo sunt convins că mai poate scoate o bijuterie ca Sindromul Tourette, album pe care îl consider cel mai bun lucru scos de tabăra paraziţilor. Slalom printre cretini a fost un album bun, chiar foarte bun după mizeria de Confort 3. Din păcate, cel puţin la prima impresie, Tot ce e bun tre' să dispară nu se ridică la nivelul anului 2010 şi aici sper că e clar că nu vreau influenţe de house. Ideea e că de la primele albume solo încoace, cu excepţia Slalom printre cretini, Paraziţii nu mai sunt relevanţi în studio. Concertele sunt în continuare tari, dar părerea mea personală e că acordă prea puţin timp studioului ca să scoată albume care să reziste în timp, nu e cazul să nu poată scoate ceva bun, pur şi simplu ar trebui să încerce mai mult. Şi cred că nu le-ar strica să apeleze şi la alţi producători pentru a mai rupe din monotonia soundului.