Bâlea Lac, Transfăgărăşan, Barajul Vidraru, Sibiu, Ocna Sibiului

După reuşitul road trip de weekendul trecut, a urmat o plimbare în alte părţi, tot la munte. Având în vedere că nu am fost la Bâlea de aproximativ 20 ani, am vrut foarte tare să mă întorc, fiind probabil cea mai lăudată zonă turistică din ţară(la pachet cu Transfăgăraşanul).
Am pornit pe la 7 dimineaţa, spre Bâlea, prin Sighişoara şi Agnita. Drumul a fost ok, cu denivelări şi porţiuni înguste sau nemarcate, dar important e că nu erau gropi şi nu era prea circulat aşa că am ajuns relativ repede. Pe drumul Sibiu - Făgăraş se lucrează şi am înţeles că e destul de aglomerat în general, dar noi pornind de dimineaţă am evitat coloanele de maşini care se formează. La Bâlea Lac se plăteşte parcare, la peste 2000 m altitudine e cu siguranţă cea mai înaltă parcare plătită din ţară :), măcar erau oameni în parcare care te dirijau spre locurile libere aşa că nu am avut sentimentul ca românii ne jecmănesc ca în multe alte locuri. Am mâncat pe terasa Cabanei Bâlea, a fost ok, preţurile ok. După ce am mâncat ne-am propus să urcăm pe munte un pic, până pe creasta cea mai mică din zonă. Ajunşi acolo am mers pe creastă în jurul lacului practic, primul vârf atins fiind Vf. Paltinul (2398m), apoi pe creastă prin Şaua Paltinului, numită şi Fereastra Bâlei, vârful Iezerul Caprei(2417m) şi am coborât prin Şaua Caprei. Practic am văzut lacul Bâlea din aproape toate unghiurile posibile, de sus. A fost destul de greu pentru condiţia mea fizică practic inexistentă, dar am reuşit să mergem mult mai mult decât ne-am propus. La coborâre nu ne venea să credem că am mers aşa mult (deşi nu era chiar aşa mult de fapt, dar era mult raportat la forma noastră fizică).
După Bâlea, am mers cu maşinile până la Barajul Vidraru. Am greşit puţin, am crezut că sunt doar vreo 35km, de fapt erau 56, un pic mai mult decât eram noi dispuşi să facem pentru 3 poze. Zona foarte frumoasă, dar din păcate total neexploatată, plin de gunoaie, localurile mi se păreau destul de jegoase şi lumea de o calitate îndoielnică. Am plecat de acolo cu un gust amar în speranţa că găsim cazare undeva între Sibiu şi Făgăraş. Nu am avut nici o şansă, toate pensiunile erau pline până la refuz şi peste tot unde ne opream, mai erau înca vreo 3 maşini cu aceeaşi problemă.
Am mers în Sibiu în speranţa că găsim un hostel liber, aveam şi cort la noi deci nu era chiar gravă situaţia. Am găsit un hostel chiar în centrul Sibiului, relativ repede şi ok ca şi condiţii şi preţ. După o pizza şi nişte beri în Piaţa Mare ne-am culcat.
Duminică dimineaţă, după ce am mâncat tot în centrul Sibiului, am plecat spre Ocna Sibiului, unde am crezut că am păşit înapoi în timp vreo 40 ani. Aşa ceva nu am crezut că poate exista în 2008, o staţiune complet neamenajată, cu iz de Costineşti jegos de acu mulţi ani în urmă. Sincer să fiu, când am ajuns acolo, nu ştiam cum să plec mai repede. N-aş fi mâncat pe terasele de acolo nici dacă mă plătea cineva bani frumoşi. Să fac baie în bălţile de acolo nici nu mi-a trecut prin cap măcar după ce am văzut cum arată aşa că am ajuns destul de devreme acasă.