Ceahlău

Weekendul trecut am fost pe Ceahlău. Am ajuns sâmbătă seara în localitatea Ceahlău, unde aveam rezervate camere la Casa Karol. Pensiunea drăguţă, gazda foarte prietenoasă, câinii paznici "de nădejde". N-am apucat seara decât să facem un grătar şi să bem câteva beri şi ne-am culcat, oboseala acumulată din timpul săptămânii fiind prea mult pentru noi.
Duminică dimineaţă ne-am trezit şi după ce am lenevit vreo 2 ore pe la cabană am pornit pe munte, din staţiunea Durău (840m) pe traseu spre cabana Dochia, pe la cabana Fântânele, cu coborârea pe la cascada Duruitoarea. Tot traseul a durat aproximativ 7 ore şi jumătate, cu tot cu coborâre, un pic mult pentru nişte oameni fără condiţie fizică.
Am mai fost pe Ceahlău, pe exact acelaşi traseu, în 1997, pe vremea când eram între clasa a VII-a şi a VIII-a. Din păcate, puţinele lucruri care le ţineam minte nu mai erau aşa: scările care duc de pe traseu până pe vârful Toaca sunt distruse, au rămas doar urme din ele şi la Cabana Dochia nu se mai mănâncă (partea asta am simţit-o mai tare, noroc ca aveam un ghiozdan cu ciocolată şi eugenii la noi).
Mi-a prins foarte bine deşi am fost foarte obosit toată săptămâna, din păcate a fost probabil ultimul traseu pe munte de anul acesta, având în vedere că toamna a început în forţă.